UE pregătește o derogare pentru regulile auto din 2035, dar ținta de reducere rămâne
21 octombrie 2026 · 5min de citire · Redacția CautiMasina.ro
Uniunea Europeană ia în calcul o flexibilizare importantă a regulilor privind emisiile automobilelor noi după 2035. Propunerea Comisiei Europene nu elimină obiectivul de reducere a emisiilor, dar schimbă modul în care producătorii ar putea demonstra că își îndeplinesc obligațiile. În locul unei reduceri de 100% a emisiilor la țeava de evacuare, documentul propune o țintă de 90%, iar restul de 10% ar urma să fie compensat prin oțel cu emisii reduse produs în Uniune și prin credite pentru e-fuels și biocombustibili.
Nu este încă o lege nouă
Regula adoptată de UE în 2023 stabilește în prezent o reducere de 100% a emisiilor medii la țeava de evacuare pentru autoturismele și camionetele noi înmatriculate din 2035. Această regulă este legată de media flotei fiecărui producător, nu de obligația ca fiecare automobil vândut să aibă exact aceeași tehnologie.
Comisia a prezentat în decembrie 2025 o propunere de modificare a Regulamentului UE 2019/631. Propunerea trebuie negociată și aprobată de Parlamentul European și Consiliu. Până la finalizarea procedurii legislative, textul actual rămâne cadrul aplicabil. De aceea, formularea corectă este că Bruxelles-ul propune o flexibilizare, nu că interdicția pentru motoarele termice a fost deja anulată.
Diferența dintre ținta legală și realitatea showroomurilor este importantă. O reducere de 90% la nivelul flotei nu înseamnă că toate mașinile cu motor pe benzină sau motorină ar putea fi vândute fără limită după 2035. Producătorul ar trebui să respecte media stabilită, iar compensarea de 10% ar fi legată de condiții și criterii care urmează să fie detaliate în legislația finală.
Ce se schimbă pentru producători
În forma prezentată de Comisie, constructorii ar primi mai multe opțiuni tehnologice pentru tranziția la mobilitatea cu emisii scăzute. Fișa oficială menționează vehiculele electrice cu baterie, modelele pe hidrogen, hibridele plug-in, vehiculele cu range extender, hibridele ușoare și unele automobile cu motor termic alimentate cu combustibili regenerabili. Menționarea acestor tehnologii într-o propunere nu reprezintă o aprobare automată pentru orice model sau motorizare.
Constructorii ar putea folosi credite asociate combustibililor regenerabili și oțelului cu emisii reduse produs în UE. Ideea este ca o parte din emisiile rămase la evacuare să fie compensată prin reduceri obținute în altă zonă a lanțului industrial. Pentru a funcționa, sistemul are nevoie de criterii verificabile: originea oțelului, intensitatea emisiilor, cantitatea de combustibil eligibil și modul în care creditele sunt alocate unei flote.
Această abordare ar putea reduce presiunea asupra unor producători care nu pot trece complet la automobile electrice la aceeași viteză. În același timp, ea complică mesajul pentru cumpărători. Un automobil cu emisii la țeava de evacuare nu devine cu emisii zero doar pentru că producătorul folosește credite pentru oțel sau combustibili. Sunt două categorii diferite: emisia directă a mașinii și compensarea contabilă permisă pentru flota constructorului.
De ce a apărut propunerea
Comisia își motivează pachetul prin presiunea economică și tehnologică asupra industriei europene. Producătorii investesc în baterii, software, fabrici și lanțuri de aprovizionare, în timp ce cererea pentru mașini electrice evoluează diferit de la o țară la alta. Unele piețe au infrastructură de încărcare mai bună, iar altele depind încă de mașini hibride și termice din cauza prețului sau a accesului limitat la finanțare.
Pachetul auto nu se referă doar la ținta din 2035. Comisia a inclus măsuri pentru flotele corporative, o strategie pentru baterii produsе în UE, simplificarea unor cerințe administrative și modificarea etichetelor pentru ca informațiile despre emisii să fie mai ușor de comparat. Pentru baterii, documentul menționează un sprijin de 1,8 miliarde de euro destinat unui lanț de producție european.
Înainte de propunere, Consiliul a aprobat și o flexibilitate pentru obiectivele din 2025, 2026 și 2027. Conform acesteia, performanța constructorilor poate fi evaluată ca medie pe trei ani, nu separat pentru fiecare an. Măsura nu modifică ținta din 2035, dar arată că modul de calcul al conformității a devenit parte centrală a negocierilor.
Ce înseamnă pentru hibride și motoare termice
PHEV-urile și hibridele clasice ar putea rămâne relevante dacă propunerea este adoptată, dar nu există o garanție că vor domina piața. Un plug-in hybrid poate avea emisii reale mai mici atunci când este încărcat regulat, însă valoarea din test nu spune cum este utilizată fiecare mașină. Un motor termic alimentat cu e-fuels sau biocombustibili ar putea primi un rol în cadrul sistemului de compensare, dar combustibilul trebuie să îndeplinească criteriile europene și să fie disponibil la scară suficientă.
Pentru cumpărători, regulile de flotă nu sunt o listă de modele autorizate. Ele stabilesc performanța medie a producătorului. Disponibilitatea unui model după 2035 va depinde și de omologare, cost, taxe naționale, cererea pieței și forma finală a regulamentului. Niciun constructor nu a primit, prin această propunere, dreptul de a păstra orice motor fără restricții.
Cine trebuie să aprobe textul
Propunerea Comisiei intră în procedura legislativă ordinară. Parlamentul European și Consiliul UE vor analiza textul, vor putea propune modificări și trebuie să ajungă la o formă comună. Pozițiile statelor membre și ale producătorilor pot schimba detaliile privind creditele, tehnologiile eligibile, oțelul european și combustibilii.
În acest moment sunt confirmate trei lucruri: regula existentă pentru 2035 este încă în vigoare, Comisia a propus reducerea țintei la 90% și restul de 10% ar urma să fie compensat prin mecanisme definite în propunere. Nu este încă stabilit când va fi adoptată forma finală, ce modele vor rămâne pe fiecare piață sau cât de mare va fi efectul asupra prețurilor.
Pentru România, discuția poate influența programele de sprijin, flotele de companie și oferta de automobile noi. Efectul concret va fi cunoscut abia după adoptarea regulilor europene și după ce fiecare stat va stabili propriile măsuri de aplicare.
