Banca Mondială cere o „taxă de poluare” deoarece avem cea mai bătrână flotă din UE

În contextul schimbărilor climatice și a obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), se pune accent pe decarbonizarea sectorului transportului. În ciuda eforturilor deja inițiate de România, rapoartele arată că mai sunt multe de făcut. Vom analiza și discuta aici principalele probleme și recomandări în acest sens.

În ciuda reducerii emisiilor totale de GES în România în ultimii ani, emisiile din transporturi au crescut. În 2019, emisiile din transporturi erau cu 50% mai mari decât în 2005 și acopereau 96% din emisiile sectorului.

Creșterea în sectorul transportului rutier, care probabil va continua, a determinat creșterea emisiilor. Din 2009 până în 2019, transportul total de călători a crescut cu 39%, iar transportul de mărfuri a crescut cu 24%. În 2019, transportul cu mașina sau autocarul acoperea 95% din km-călător, iar transportul cu camionul acoperea 70% din tonele-km.

Flota României de autovehicule ușoare și grele este cu aproximativ 40% mai veche decât media UE. În ciuda populației în scădere, stocul de vehicule va continua să crească, iar rata deținerii de automobile se preconizează că va crește de la nivelul actual de 400 de mașini/1.000 de locuitori. În plus, transportul rutier de mărfuri este proiectat să crească rapid, dublându-se în materie de tone-km până în 2050.

Taxarea diferită a vehiculelor în funcție de emisiile de CO2 poate fi o soluție. Aceasta ar putea viza inclusiv importurile de mașini second-hand. Subvențiile actuale, cum ar fi cele oferite prin Programul Rabla Plus, sunt doar pentru vehicule noi. Însă o taxare diferențiată a vehiculelor în funcție de emisiile de CO2 ar putea fi mai sustenabilă fiscal și mai echitabilă social. De asemenea, ar putea avea un impact mai mare dacă ar fi aplicată și la vehiculele second-hand importate.

O strategie cuprinzătoare de decarbonizare bazată pe principiile „Evită-Schimbă-Îmbunătățește” ar putea reduce emisiile asociate cu transporturile cu până la 90%. Aceasta ar presupune evitarea călătoriilor care nu sunt necesare, schimbarea cu trecerea la moduri mai sustenabile de deplasare și îmbunătățirea tehnologiei vehiculelor.

Ar trebui să se concentreze pe crearea unor evoluții orientate pe tranzit. Acestea ar trebui să permită un acces mai mare la servicii în comunități compacte, cu utilizare mixtă, în combinație cu accesul la distanță, facilitat de tehnologie, la locul de muncă și la servicii. În ceea ce privește transportul de mărfuri, centrele de consolidare, digitalizarea logisticii, partajarea de active și utilizarea de vehicule de capacitate mare ar putea reduce distanța medie parcursă pe unitate de mărfuri.

În cazul transportului de călători, mobilitatea activă și transportul public ar trebui prioritizate, în special în zonele urbane. Stimularea trecerii modale de la mașini va necesita o serie de politici, printre care: spațiu dedicat pentru vehiculele de transport public; strategii de parcare și managementul accesului; îmbunătățirea integrării, fiabilității și acoperirii serviciilor de transport public; investirea în infrastructură de ciclism extinsă, sigură, atractivă și coezivă.

În ceea ce privește transportul non-urban, ar trebui explorată dezvoltarea de căi ferate de mare viteză (HSR), care încă nu există în țară.

Referitor la electrificarea vehiculelor de călători, aceasta este în curs, dar trebuie accelerată, cu implementarea unor măsuri țintite pentru piața de vehicule second-hand. România ar trebui să urmărească să ajungă ca 50% din noile înmatriculări de vehicule și furgonete de călători să fie cu emisii zero până în 2030 și 90% până în 2035.

Pentru reușita decarbonizării, va fi nevoie să se schimbe modul în care sunt colectate veniturile de la utilizatorii de transport. Trecerea la vehiculele electrice va duce la o reducere semnificativă a veniturilor din taxa pe combustibili și vor fi necesare mecanisme alternative de finanțare.

Raportul semnalează că sprijinul financiar public pentru implementarea de infrastructură de încărcare accesibilă public ar trebui consolidat și extins până la atingerea unor niveluri mai ridicate de electrificare.

În concluzie, decarbonizarea sectorului transporturilor în România este un obiectiv necesar și posibil, dar care necesită eforturi semnificative, investiții și schimbări strategice la nivelul politicilor și practicilor.